FARFURÍE, farfurii, s. f. 1. Obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea. 2. (Înv.) Porțelan. ◊ (Fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri. Vezi definitia »

ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei generale care studiind raportul dintre om și mediul geografic cât și răspândirea și repartiția omului pe suprafața pământului, consideră, în mod greșit, ca factor primordial al dezvoltării societății condițiile mediului natural; a stat la baza geopoliticii și a teoriilor rasiste și șovine. – Fr. anthropogéographie. Vezi definitia »

CRISTALOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază formele, proprietățile și legile de formare a cristalelor. [Gen. -iei. / < fr. cristallographie, cf. gr. krystallos – cristal, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

ABAGERÍE¹, abagerii, s. f. Atelier sau industrie de (haine de) aba. – Abagiu + suf. -ărie. Vezi definitia »

MICRODONTÍE s. f. dezvoltare insuficientă a dinților. (< fr. microdontie) Vezi definitia »