știolfăít², -ă, adj. (reg.) 1. ud; murdar de noroi. 2. care abia molfăie mâncarea în gingii. 3. care vorbește anevoie, nedeslușit. 4. știrb; bătrân. Vezi definitia »

ALUNÍT s. n. sulfat natural hidratat de aluminiu și potasiu. (< fr. alunite) Vezi definitia »

TENCUÍT², -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui. Vezi definitia »

DESFRUNZÍT, -Ă, desfrunziți, -te, adj. Care și-a pierdut frunzele, fără frunze. – V. desfrunzi. Vezi definitia »

BOGONISÍT, -Ă, bogonisiți, -te, adj. v. BOGONISI. – [DLRM] Vezi definitia »