Definita cuvantului pieritură
pieritúră, pieritúri, s.f. (reg.) 1. om sau animal slab, lipsit de energie și de vigoare; căzătură, mortăciune. 2. semănătură cu plante rare, pipernicite. 3. cânepă măruntă, crescută pe marginea cânepistii. 4. iarbă rară și mică. 5. loc dintr-o porumbiște în care n-a răsărit porumbul semănat. 6. teren sărac, neroditor. 7. pericol, primejdie de moarte. 8. necaz, supărare; greutate, dificultate mare.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pieritură
ATEROSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Boală cronică degenerativă produsă prin depunerea de grăsimi și colesterol în peretele intern al arterelor, determinând sclerozarea acestora. [< fr. athérosclérose]. Vezi definitia »
BRADIGENÉZĂ s. f. (biol.) evoluție lentă a unor organisme. (< fr. bradygenèse) Vezi definitia »
om de ispravă / de nădejde expr. om bun; om pe care te poți bizui la nevoie. Vezi definitia »
DIALÍZĂ s. f. 1. metodă terapeutică de dezintoxicare a sângelui în insuficiența renală. 2. procedeu de separare a corpilor coloidali trecându-i printr-o membrană semipermeabilă. (< fr. dialyse) Vezi definitia »
INTRÁDĂ, intrade, s. f. Introducere în ritm de marș a unei compoziții muzicale în sec. XVI-XVII; p. gener. scurtă uvertură. – Din it. entrata, germ. Intrade, engl. intrada.. Vezi definitia »