PRENOȚIÚNE s.f. (Log.) Prima noțiune, noțiune preliminară. [< fr. prénotion]. Vezi definitia »

prostăciúne, prostăciúni, s.f. (reg.) care provine dintr-o pătură socială inferioară, de origine umilă, de jos, din popor. Vezi definitia »

ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s')abstenir (după ține). Vezi definitia »

necăciúne, necăciúni, s.f. (înv.) înnecăciune. Vezi definitia »

MALIȚIÚNE s.f. v. maliție. Vezi definitia »