Definita cuvantului pierzător
pierzătór, pierzătoáre, pierzătóri, pierzătoáre, adj., s.m. (înv. și pop.) 1. care nimicește, distruge sau vatămă; care aduce un prejudiciu moral; nimicitor, distrugător, vătămător; ucigaș. 2. (s.m.) persoană care provoacă pagube, ruină, distrugere. 3. care provoacă dezordine, răscoală. 4. care duce la osândă și la pierderea vieții veșnice. 5. (s.m. art.) diavolul. 6. care cauzează un prejudiciu moral, care duce la pierzanie; degradant. 7. (s.m.) persoană care încalcă principiile morale și religioase; om păcătos, defăimător, batjocoritor. 8. (persoană) care suferă o pagubă, o pierdere materială.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pierzător
BUNIȘÓR, -OÁRĂ, bunișori, -oare, adj. Diminutiv al lui bun4. Vezi definitia »
DETENTÓR s.m. (Jur.) Persoană care deține un lucru; deținător. [< fr. détenteur]. Vezi definitia »
RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, s. n. (2, 3) răzuitori, s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Răzătoare. 3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor. Vezi definitia »
GĂSITÓR, -OÁRE, găsitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a găsit un obiect pierdut. – Găsi + suf. -tor. Vezi definitia »
NEPRODUCĂTÓR, -OÁRE, neproducători, -oare, adj. Care nu produce, care nu dă naștere la ceva. – Ne- + producător. Vezi definitia »