OTOLÍT s.n. (Biol.) Numele unor mici grăunțe calcaroase care se găsesc în endolimfă și care, prin excitarea terminațiilor nervoase, determină echilibrul. [< fr. otolithe, cf. gr. ous – ureche, lithos – piatră]. Vezi definitia »

pepeșít, -ă, adj. (reg.) turtit. Vezi definitia »

OOCÍT s. n. ovocit. (< fr. oocyte) Vezi definitia »

TETRAEDRÍT s. n. Minereu de cupru și argint. – Din fr. tétraédrite. Vezi definitia »

AFIDAVÍT s. n. (în unele state) declarație scrisă sub jurământ în fața instanței judecătorești (autentificată). (< fr., engl. affidavit) Vezi definitia »