CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (Concr.) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + suf. -enie. Vezi definitia »

TEOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de prevestire în care ghicitorul ar fi fost inspirat de divinitate. [Gen. -iei. / < gr. theomanteia, cf. theos – zeu, manteia – prevestire]. Vezi definitia »

MÉDIE, medii, s.f. – V. mediu² (3) [DEX'98] Vezi definitia »

GRAFOSCOPÍE s. f. studiul caracterelor generale ale grafiei în scopul identificării scrisului. (< fr. graphoscopie) Vezi definitia »

CREIOLOGÍE s. f. știință interdisciplinară care se ocupă cu clasificarea și evoluția trebuințelor umane. (cf. gr. khreia, necesitate) Vezi definitia »