Definita cuvantului osebi
OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu osebi
zobí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zobeésc, imperf. 3 sg. zobeá conj. prez. 3 să zobeáscă Vezi definitia »
ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. 1. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține o parte din particulele sau din energia radiantă care cade pe un corp. 2. Fig. A preocupa în mod intens; a captiva. – Din fr. absorber (după sorbi). Vezi definitia »
GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se). Vezi definitia »
PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A opri, a interzice (producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri) printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. probibere. Vezi definitia »
răslăbí, răslăbésc, vb. IV (înv.) a se descuraja, a se demoraliza. Vezi definitia »