PISCULÉȚ, pisculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui pisc²; piscușor. – Pisc² + suf. -uleț. Vezi definitia »

GLONȚ, gloanțe, s. n. Mic proiectil de oțel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede. Se duce glonț. [Var.: glónte s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

păcăléț, -eáță, adj. (înv.) păcălitor. Vezi definitia »

BOÚȚ, bouți, s. m. Boulean. – Bou + suf. -uț. Vezi definitia »

vóreț (-țe), s. n. – (Banat) Curte, ogradă. Sb. dvorac (Candrea). Vezi definitia »