PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea interioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el. Vezi definitia »

ghilicél, ghilicéi, s.m. (reg.) anglicel. Vezi definitia »

CIOLĂNÉL, ciolănele, s. n. Ciolănaș. – Ciolan + suf. -el. Vezi definitia »

BASEL [bázəl] (fr. BÂLE [ba:l]), oraș semicanton (37 km²) în N Elveției, port pe Rin (c. 11 mii t trafic); 575 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Centru comercial, bancar și ind. (produse farmaceutice, de mătase, mașini textile, ceasuri). Universitate (1460). Catedrală (sec. 11-15), fîntînă (sec. 14), biserică franciscană (sec. 13-14), clădiri gotice, renascentiste, baroce și neoclasice. Muzee. Fundat în anul 374 ca fortificație romană. – Conciliul de la ~, conciliu ținut la B. (apoi Lausanne) între 1431 și 1449, în cadrul căruia s-a încercat, fără succes, o reorganizare a bisericii catolice prin proclamarea superiorității Conciliului față de autoritatea papală. Vezi definitia »

perghél (perghéluri), s. n. – 1. Cerc, circumferință. – 2. Arc, zidărie în formă de arc. – 3. (Înv.) Compas. – Megl. pirghel. Tc. pergel ‹ per. perkār (Șeineanu, II, 291; Lokotsch 1635), cf. ngr. περγέλι, alb., bg. pergel. – Der. perghelui, vb. (a trasa, arcuri; a arcui, a da formă de boltă).) Vezi definitia »