Definita cuvantului pioncăitură
pioncăitúră, pioncăitúri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncăitură
popelcúță, popelcúțe, s.f. (reg.) mânătarcă mică, popelcă mică. Vezi definitia »
GÚRNĂ s. f. parte curbată a carenei unei nave, care leagă fundul cu pereții verticali. (< engl. gurney) Vezi definitia »
PODÁGRĂ, podagre, s. f. Gută localizată la membrele inferioare, afectând îndeosebi degetul mare al piciorului. – Din ngr. podághra. Vezi definitia »
LIPOGENÉZĂ s. f. producerea de lipide în organismele animale și vegetale. (< fr. lipogenèse) Vezi definitia »
SUBRÉTĂ s.f. Fată angajată într-o casă pentru anumite treburi de gospodărie; cameristă. ♦ (Teatru) Însoțitoare, într-o comedie. [< fr. soubrette]. Vezi definitia »