Definita cuvantului pioncăitură
pioncăitúră, pioncăitúri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncăitură
angelícă (angelíci), s. f. – Plantă (Archangelica officinalis). – Var. anghelică, anghelină. Lat. angelica (sec. XIX); var. din ngr. ἀγγέλιϰα (Candrea). Din aceeași familie face parte angelic, adj., din fr. angélique, it. angelico. Vezi definitia »
zburătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri Vezi definitia »
a scoate la lumină expr. 1. a dezvălui, a expune. 2. a publica. Vezi definitia »
AMANDÍNĂ s.f. Cremă de migdale. ♦ Prăjitură care conține această cremă sau una cu o compoziție asemănătoare. [< fr. amandine]. Vezi definitia »
guristă, guriste s. f. solistă vocală a unei formații muzicale (orchestră, taraf etc.). Vezi definitia »