Definita cuvantului pioncăneală
pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăiat; pițigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă, pioncăială. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pioncăneală
MÚRĂ3, mure, s. f. Parâmă folosită pentru a trage spre proră colțurile inferioare ale velelor pătrate. – Din it. mura. Vezi definitia »
ESTAVÉLĂ s. f. orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. (< fr. estavelle) Vezi definitia »
BACTERIÓZĂ s.f. Infecție provocată de bacterii. [Pron. -ri-o-, pl. -ze. / < fr. bactériose]. Vezi definitia »
APOCALÍPSĂ s. f. v. apocalips. Vezi definitia »
roáfă, roáfe, s.f. (reg.) varză care n-a făcut căpățână. 2. femeie imorală. Vezi definitia »