-CHEILÍE elem. cheli(o)-. Vezi definitia »

TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie. 2. (Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. -ie. Vezi definitia »

PIROFILÍE s. f. 1. atracție patologică către foc. 2. calitatea a ceea ce este pirofil (II). (< fr. pyrophilie) Vezi definitia »

INTEGRÁȚIE s.f. Integrare. [Gen. -iei. / cf. fr. intégration, lat. integratio]. Vezi definitia »

INHIBÍȚIE s.f. Actul de a (se) inhiba; frânare, suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. ♦ (Chim.) Oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. [Gen. -iei, var. inhibițiune s.f. / cf. fr. inhibition]. Vezi definitia »