VIBRATÓR s.n. 1. Mașină construită pentru vibrarea materialelor de construcție. 2. (Fiz.) Aparat care transformă curentul continuu în curent alternativ. ♦ Oscilator. // adj. Care vibrează; vibrant; vibratoriu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. vibrateur]. Vezi definitia »

BIMOTÓR adj., s. n. (avion) cu două motoare. (< fr. bimoteur) Vezi definitia »

subocârmuitór, subocârmuitóri, s.m. (înv.) persoană subordonată unui ocârmuitor, care participa la conducerea și administrarea unui plai sau a unei plase; subcârmuitor; pretor. Vezi definitia »

DIASPÓR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mamă, putând genera o nouă plantă. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte mărunt, sticlos, alb-cenușiu sau brun, în zăcămintele de bauxită și în rocile metamorfice. (< fr. diaspore) Vezi definitia »

achizitor, achizitori s. m. (intl.) hoț Vezi definitia »