CIOROÁICĂ, cioroaice, s. f. 1. Cioară. 2. Epitet dat unei femei brunete, oacheșe. – Cioroi + suf. -oaică. Vezi definitia »

CATAZÓNĂ, catazone, s. f. Ansamblul șisturilor cristaline formate în condițiile celui mai intens metamorfism regional. – Din fr. catazone. Vezi definitia »

peripíscă, peripíști, s.f. (înv.) 1. motiv de proces; neînțelegere, ceartă. 2. corespondență (legată de un litigiu). Vezi definitia »

ANTÉNĂ s. f. 1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor. 2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor. 3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități. 4. (fam.; pl.) sursă de informații. 5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central. (< fr. antenne, lat. antenna) Vezi definitia »

RADIOCOMÁNDĂ, radiocomenzi, s. f. Telecomandă realizată cu ajutorul undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocommande. Vezi definitia »