BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, tristețe, jale; părere de rău. Cu ochii plini De lacrimi și bănat (COȘBUC). 2. Supărare, necaz, ciudă. Nu știu ce-i cu tine, Că tot porți bănat (COȘBUC). ◊ Expr. (Ca formulă de politețe) A nu-i fi cuiva cu bănat = a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș; mustrare. Poate că nu veți aduce bănat... profesorului (CREANGĂ). 4. Bănuială. – Magh. bánat. Vezi definitia »

PERFOLIÁT, -Ă, perfoliați, -te, adj. (Despre frunze sau despre pețioluri) Care înfășoară tulpina astfel încât pare străpuns de ea. [Pr.: -li-at] – Din fr. perfolié. Vezi definitia »

ETALONÁT, -Ă, etalonați, -te, adj. 1. (Despre instrumente de măsură) Care a fost prevăzut cu o scară gradată; a cărui scară gradată a fost verificată. 2. (Despre măsuri și instrumente de măsură) Care a fost comparat cu un etalon. – V. etalona. Vezi definitia »

URLÁT s. n. Faptul de a urla. - V. urla. Vezi definitia »

PECARIZÁT adj. v. pecariza. [MDN] Vezi definitia »