SPÚZĂ, (rar) spuze, s. f. 1. Cenușă fierbinte (amestecată cu jeratic). ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a încerca să-și creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia). 2. Fig. Număr foarte mare, mulțime, droaie, grămadă; spuzeală. – Lat. *spudia (= spodium). Vezi definitia »

CINEGÉTICĂ s.f. Arta vânătorii. [< fr. cynégétique]. Vezi definitia »

BRÍDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la îmbinarea lor; marginea răsfrântă a capetelor tuburilor, servind la îmbinarea acestora. 3. Fascicul de fibre conjunctive care se formează în organism ca urmare a unui proces de inflamație. – Fr. bride. Vezi definitia »

TERMOCINÉTICĂ s. f. Ramură a fizicii moleculare care studiază transferul de căldură. – Termo- + cinetică. Vezi definitia »

SMOCHÍNĂ, smochine, s. f. Fructul smochinului. – Din sl. smokvina, bg. smokinja. Vezi definitia »