hălí (-lésc, -ít), vb. – 1. A lua, a pune mîna pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incertă. Dicționarele, fără nici o explicație pe care s-o cunoaștem, confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hăli circulă numai în Mold. și hali mai ales în Munt.; nu se spune niciodată hali pentru sensurile lui hăli, nici invers; și, în sfîrșit, trecerea semantică de la „a mînca” la „a arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grăbi”, pol. galić „a arunca mingea”, din sl. galiti „a sări”. Vezi definitia »

PALI¹-/PALIM-/PALIN- elem. „îndărăt, din nou, repetat”. (< fr. pali-, palim-, palin-, cf. gr. palin) Vezi definitia »

războlí, războlésc, vb. IV refl. (pop.) 1. a se îmbolnăvi. 2. a-și face de cap. 3. a vindeca de o boală. Vezi definitia »

CUPULI- elem. cupulo-. Vezi definitia »

CAUL(I)-/CAULO-, -CAÚL elem. „tulpină”. (< fr. caul/i/-, caulo-, -caule, cf. lat. caulis, gr. kaulos, tijă) Vezi definitia »