REDÚCȚIE, reducții, s. f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie în mic a unui obiect. ♦ (Concr.) Piesă de legătură între tuburi sau țevi cu diametre diferite. 2. (Med.) Reducere (2). 3. (Jur.; în forma reducțiune) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori. [Var.: reducțiúne s. f.] – Din fr. réduction, lat. reductio, -onis. Vezi definitia »

TEHNOGRAFÍE s. f. Descriere a diferitelor meserii și a metodelor de lucru. – Din fr. technographie. Vezi definitia »

PROCTORAGÍE s.f. (Med.) Rectoragie. [Gen. -iei. / < fr. proctorrhagie, cf. gr. proktos – anus, rhegnynai – a curge]. Vezi definitia »

PIROMANÍE s.f. Tulburare psihică manifestată prin înclinarea de a pune foc, de a distruge prin foc, de a provoca incendii. [Gen. -iei. / < fr. pyromanie, cf. gr. pyr – foc, mania – nebunie]. Vezi definitia »

ANGLOFILÍE s.f. Anglomanie. [Gen. -iei. / < fr. anglophilie]. Vezi definitia »