FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. și refl. (Reg.) A (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleșcăi. – Cf. a (se) face fleci. Vezi definitia »

sgîrcí (-césc, -ít), vb. – 1. A contrage, a se strînge. – 2. (Refl.) A fi meschin, a se scumpi. – Var. gîrci, cîrci, și der. Sl. sŭgrŭčiti sę (Miklosich, Lecivon, 146; Cihac, II, 41; Tiktin; Berneker 369), cf. ceh. skrciti. – Der. sgîrci (var. sgîrc), s. n. (cartilaj; unealtă de dogar; extremitate cartilaginoasă; sfîrc; șfichi de bice); sgîrcit, adj. (avar, meschin; strîns, chircit); sgîrcenie, s. f. (avariție, calicie); sfîrc, s. n. (extremitate cartilaginoasă; mamelon; șfichi de bici), cuvînt de uz general (ALR, II, 68), este fără îndoială deformare de la sgîrc, apropiat de rădăcina expresivă sfîr, cf. spîrc. Vezi definitia »

prichíci (prichíciuri), s. n. – (Mold.) Poliță, raft de horn. – Var. Trans. prepici. Maram. priptici. Sl., cf. sb. pripecak „marginea din față a hornului”, ceh. pripecek „bancă de cărămizi lîngă vatră” (Cihac, II, 249; Tiktin), din sl. pesti, peką „a frige”. – Der. din rut. prykydka „înnăditură” (Candrea) nu este probabilă. Vezi definitia »

BÂLCI, bấlciuri, s. n. Târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu. Vezi definitia »

ÎMPLETECÍ vb. IV. v. împletici. Vezi definitia »