ECHIVALÉNȚĂ s. f. 1. însușire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificație etc. 2. (log.) relație între două enunțuri sau judecăți care sunt adevărate sau false împreună. 3. (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. 4. simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. ◊ manifestare patologică la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. (< fr. équivalence) Vezi definitia »

ETRÁVĂ, etrave, s. f. Element de rezistență care închide corpul unei nave la prora și cu care nava își deschide drumul la înaintarea prin apă. – Din fr. étrave. Vezi definitia »

EXOSTÓZĂ s.f. Tumoare osoasă. [< fr. exostose, cf. gr. exo – în afară, osteon – os]. Vezi definitia »

IÓTĂ s. f. (Pop. și fam.; în expr.) (Nici) o iotă = deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din ngr. ióta. Cf. fr., it. iota. Vezi definitia »

PROFÍLĂ s.f. (Bot.) Bractee mică; bracteolă. [< fr. profile, it. profilo]. Vezi definitia »