FĂGÁȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcție, drum. Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [Pl. și: făgașuri. – Var.: (reg.) hăugáș, hogáș, văgáș s. n.] – Din magh. vágás. Vezi definitia »

POETÁȘ, poetași, s. m. Diminutiv al lui poet; (depr.) poet mediocru, lipsit de talent; poetastru, poetard. [Pr.: po-e-] – Poet + suf. -aș. Vezi definitia »

măturúș s.n. (reg.) pămătuf de șters vatra cuptorului. Vezi definitia »

poticáș, poticáși, s.m. (reg.) farmacist. Vezi definitia »

bîrș (-și), s. m. – (Arg.) An. Țig. barš (Vasiliu, GS, VII, 104; Juilland 158). Vezi definitia »