CÁȚĂ¹, cațe, s. f. (Reg.) Băț lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile. – Cf. acăța. Vezi definitia »

TENDINÍTĂ, tendinite, s. f. (Med.) Inflamație a tendoanelor. – Din fr. tendinite. Vezi definitia »

cătúșă (cătușe), s. f. – 1. Lanțuri cu care se leagă mîinile și picioarele arestaților. – 2. Ancoră. – 3. Cursă, laț. – 4. Capăt unde se fixează jugul. – 5. Traversă care leagă căpriorii unui acoperiș. – 6. Plantă erbacee (Bellota nigra). – Mr. cătușe „pisică”. Lat. cattus „pisică” (Pușcariu 321; Candrea-Dens., 293; DAR). Rezultatul normal, *cat sau catá s-a pierdut, ca și der. cătușe „pisică”, (cu suf. -uș), menționat într-un glosar din sec. XVIII și în mai multe toponime (Dealul-Cătușii, termen din Bărbătești, Argeș; Cătușa, termen din Felești, Covurlui; Căteasca, Argeș). Der. cătușa (var. cătuși, incătușa), vb. (a pune în lanțuri); cătușar, s. m. (înv., temnicer); cătușnică, s. f. (plantă erbacee, Nepeta cataria); descătușa, vb. (a scoate cătușele). Din rom. (accepția 1) a trecut în rut. katuša „tortură” (Miklosich, Wander., 20), pol. katusz(a) „tortură”. Vezi definitia »

SILÍCĂ, silice, s. f. Material refractar compus mai ales din bioxid de siliciu; cărămidă refractară silicioasă. – Din silice. Vezi definitia »

TOCHITÚRĂ, tochituri, s.f. Preparat culinar numit și topitură, făcut tradițional cu ocazia tăierii porcului, din carne grasă tăiată mărunt, prăjită cu ceapă în tigaie, având aspect de tochitură (= jumări obținute prin topirea slăninii). Ca specialitate gastronomică românească, este realizată din bucăți mici de carne de porc, de organe și de cârnăciori, prăjite la tigaie, servite cu garnitură de mămăliguță, cu ochiuri și brânză rasă deasupra. Vezi definitia »