a da la buci expr. (obs. – d. bărbați) a avea un contact sexual cu o femeie sau cu un bărbat. Vezi definitia »

gonáci², gonáce, gonáci, -ce, adj. s.m. f. (pop.) 1. care gonește, aleargă, pune pe fugă. 2. (taur) gonitor. 3. (înv.) explorator, cercetător. 4. persecutor. Vezi definitia »

ȚARÉCIVICI s.m. Fiul țarului. Vezi definitia »

BACI, baci, s. m. 1. Cioban care conduce o stână. 2. Cel care câștigă și aruncă primul la jocul de arșice. Vezi definitia »

morîncí (-césc, -ít), vb. – 1. (Olt.) A sfărîma, a zdrobi. – 2. (Olt.) A lucra prost, de mîntuială. – 3. (Mold.) A copleși, a împovăra, a mîhni. – Var. (Mold.) moronci. Creație expresivă, cf. morocăni, morfoli. Pentru var. moldovenească s-a propus o der. din rut. morocyty (Candrea; Scriban); dar identitatea cu morînci este evidentă. – Der. morînceală, s. f. (lucru de mîntuială); morîndău, s. n. (talmeș-balmeș, bălmăjeală), cf. borîndău; morînglav, adj. (varietate de porumb), comp. cu glavă „căpățînă”; cf. morococean, s. m. (varză de calitate proastă), cuvînt atestat numai la Stoica Ludescu (sec. XVII), comp. cu cocean; morofleac, s. m. (leneș), în Olt., comp. cu fleac. Vezi definitia »