necá, nec, vb. I (înv. și reg.) 1. a omorî prin înec, prin asfixiere în apă; a înneca. 2. a omorî; a ucide (prin sugrumare). 3. a înnăbuși, a năpădi. 4. (despre ape) a trage la fund (omorând prin asfixiere). 5. a inunda, a potopi. Vezi definitia »

REZINIFICÁ vb. I. tr. A transforma o substanță chimică într-o substanță asemănătoare rășinii. [P.i. rezinífic. / cf. it. resinificare, fr. résinifier]. Vezi definitia »

DESFERECÁ, desférec, vb. I. 1. Refl. (Despre roți, p. ext. despre car; la pers. 3) A pierde șinele de fier. 2. Tranz. și refl. A (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri. 3. Refl. (Despre pietrele de moară, la pers. 3) A-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele. – Des¹- + fereca. Vezi definitia »

Potofobie-frica de alcool Vezi definitia »

DISLOCÁ vb. I. tr., refl. a (se) urni, a (se) mișca din loc, a (se) strămuta, a (se) desprinde din întreg. ◊ (despre oase) a scoate, a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ◊ (despre trupe) a (se) mișca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ◊ a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat și determinant. II. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub acțiunea mișcărilor tectonice. (< fr. disloquer, lat. dislocare) Vezi definitia »