rechizitór (= rechizitoriu) s. n., pl. rechizitórii Vezi definitia »

ORDONATÓR, -OÁRE, ordonatori, -oare, s. m. și f. Conducător al unei instituții bugetare, centrală sau locală, care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri și de cheltuieli al instituției. – Din fr. ordonnateur. Vezi definitia »

EXPLORATÓR, -OÁRE, exploratori, -oare, s. m. și f. Persoană care explorează. – Din fr. explorateur, lat. explorator, -oris. Vezi definitia »

CORESPUNZĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Care corespunde, care este în conformitate cu ceva; adecvat, potrivit, nimerit. [< corespunde + -(ă)tor]. Vezi definitia »

ORIENTATÓR, -OÁRE, orientatori, -oare, adj. (Rar) Care indică direcția, care orientează. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -tor. Vezi definitia »