UVERTÚRĂ s.f. Compoziție muzicală orchestrală compusă de obicei ca introducere la o operă, la un balet. ♦ Piesă orchestrală de concert, alcătuită dintr-o singură parte, având la bază un program, și care nu are legătură cu vreun spectacol. ♦ Piesă instrumentală constituind partea introductivă a suitelor preclasice. [< fr. ouverture, cf. germ. Ouvertüre]. Vezi definitia »

pârpâiálă, pârpâiéli, s.f. (reg.) foc cu mare vâlvătaie. Vezi definitia »

REPTÍLĂ, reptile, s. f. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, și cu inima formată din două auricule și un ventricul (Reptilia); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile. Vezi definitia »

papalúdă, papalúde, s.f. (reg.) 1. rândunică de noapte; caprimulg, strigă, văcăraș. 2. lipitoare. Vezi definitia »

SUTÁNĂ, sutane, s. f. Haină preoțească lungă până la pământ și încheiată cu nasturi de sus până jos. – Din fr. soutane. Vezi definitia »