AUSPÍCIU s. n. 1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I). ♦ dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor). 2. (rar) protecție. ♦ sub ~ iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ ii = în împrejurări favorabile. (< lat. auspicium, fr. auspice) Vezi definitia »

SEMISPÁȚIU s. n. (mat.) fiecare dintre cele două părți ale spațiului euclidian cu trei dimensiuni, împărțit de un plan al său. (după fr. demi-espace) Vezi definitia »

ESTIMATÓRIU, -IE, estimatorii, adj. (Rar) Estimativ. – Din fr. estimatoire. Vezi definitia »

MEHTUPCÍU, mehtupcii, s. m. (Turcism înv.) Funcționar într-o cancelarie domnească. – Din tc. mektupçu. Vezi definitia »

arzuliu, arzulii, s. m. om violent, bătăuș. Vezi definitia »