CENUȘĂREÁSĂ, cenușărese, s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie, care muncește peste puteri. – Cenușar + suf. -easă. Vezi definitia »

RĂCHIȚÍCĂ, răchițele, s. f. 1. Diminutiv al lui răchită. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene și cu frunze ascuțite, acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Răchită + suf. -ică. Vezi definitia »

SALBÁNDĂ s. f. zonă de contact între un filon și roca pe care o străbate. (< germ. Salband) Vezi definitia »

ETILENDIAMÍDĂ s. f. cea mai simplă diamidă alifatică solubilă în apă, având caracter bazic. (< fr. éthylène-diamide) Vezi definitia »

váncină, váncine, s.f. (pop.) vârtelniță. Vezi definitia »