ursí (-sésc, -ít), vb. – 1. A predestina, a determina soarta sau o anume stare superioară în viitorul unei persoane. – 2. A meni, a ordona, a semnala. – Var. ursa și der. Mr. ursescu, ursire. Ngr. ỏρίζω, viitor ỏρίσω „a determina” (Pascu, II, 98; Tiktin; Candrea), cf. bg. orisvam. După părerea greșită a lui Cihac, II, 203, cuvînt identic cu a urzi cf. împotrivă Pușcariu 1839. – Der. ursit, adj. (predestinat; s. n., predestinație, destin; s. m., tînăr predestinat să fie bărbatul unei femei, viitor logodnic); ursită, s. f. (destin, soartă; viitoare logodnică); ursitor, s. m. (prezicător, ghicitor); ursitoare, s. f. (soartă, personificare antropomorfică a predestinării; prezicătoare, ghicitoare; femeie care conduce jocurile de ajun), cuvînt de uz general (ALR, I, 241); preursi, vb. (a predestina), cuvînt creat după fr. prédestiner. Vezi definitia »

aciolisi, aciolisesc v. t. (intl.) 1. a urmări, a persecuta, a prigoni 2. a supune unui tratament tiranic 3. a fila 4. a aresta Vezi definitia »

gunosí (-sésc, ít), vb. refl. – A se plictisi, a se sătura. Sl. gnąsiti sę (DAR). Sec. XVI, înv. Pare un împrumut literar, fără circulație. Vezi definitia »

periorisí (periorisésc, periorisít), vb. – A limita, a circumscrie. Ngr. περιορίζω (Gáldi 226). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

flogosi Vezi definitia »