obói (-iuri), s. n. – Instrument muzical de suflat. – Var. pl. oboaie. Fr. haut-bois, prin intermediul germ. Hoboe. – Der. oboist, s. m. (cîntăreț la oboi). Vezi definitia »

PORTALTÓI, portaltoaie, s. n. Plantă pe care are loc operația altoirii. – Port¹- + altoi (după fr. port-greffe). Vezi definitia »

GREÓI, -OÁIE, greoi, -oaie, adj. Care se mișcă, se desfășoară sau pornește greu, încet. ♦ Fig. Lipsit de vioiciune, de suplețe. ♦ Fig. (Despre limbă, stil etc.) Încărcat, complicat, confuz. – Greu + suf. -oi. Vezi definitia »

pupói¹, pupoáie, s.n. (pop.) sărut zgomotos și grosolan. Vezi definitia »

BĂIEȚÓI, băiețoi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui băiat. ♦ Fată cu apucături de băiat. Vezi definitia »