BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Din broaște (pl. lui broască) + suf. -esc. Vezi definitia »

ÓSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populație antică din zona centrală a Apeninilor. ◊ s. f. limbă indo-europeană vorbită de osci. (< fr. osque) Vezi definitia »

VIZIRÉSC, -EASCĂ, vizirești, adj. (Înv.) Care aparține vizirului, privitor la vizir. – Vizir + suf. -esc. Vezi definitia »

ANTIMUNCITORÉSC, -EÁSCĂ adj. împotriva clasei muncitoare. (< anti- + muncitoresc) Vezi definitia »

pășésc, -eáscă, adj. (înv.) care aparține pașei, emis pe pașă. Vezi definitia »