BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișli. Vezi definitia »

gargaragiu, gargaragii s. m. om vorbăreț / flecar; om lăudăros. Vezi definitia »

IMPLÚVIU s. n. bazin descoperit în atriumul unei case romane, pentru strângerea apei de ploaie de pe acoperiș. (< lat. impluvium) Vezi definitia »

PROLÚVIU s.n. 1. (Liv.) Inundație mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție, din fragmente de minerale și de roci transportate de curenți. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium]. Vezi definitia »

VOMITÓRIU s. n. loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului, la romani. (< lat. vomitorium) Vezi definitia »