afáră că (fam.) loc. conj. Vezi definitia »

COMPLEZÉNȚĂ, complezențe, s. f. Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate. – Din fr. complaisance. Vezi definitia »

saramúră (saramúri), s. f. – Apă sărată. – Var. salamură, Banat sărămură. Lat. salimuria, prin ven. salimora › ngr. σαλαμούρα (Candrea), bg., sb., cr., slov. salamura (Cihac, II, 234; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Tiktin; REW 7545). Der. directă din lat. pare probabilă pentru ultima var. și nu este imposibilă pentru celelalte forme, deși prezența lui a aton prezintă o dificultate (poate s-ar fi păstrat prin apropierea forțată de sare, fiindcă Anton Pann scrie sare-mură; cf. totuși sărătură). Oricum, supoziția general acceptată că salamură, cu l, este forma primitivă, este destul de îndoielnică. Vezi definitia »

FIÉSTĂ s.f. Festival religios în țările de limbă spaniolă cu ocazia unui sfânt. [Pron. fi-es-tă. / < sp. fiesta]. Vezi definitia »

SÉLĂ s. f. (anat., zool.) depresiune în formă de șa. (< fr., lat. sella) Vezi definitia »