PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate. ◊ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblu principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de legile penale. Clauză penală = clauză prin care părțile unui contract evaluează anticipat daunele ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare, executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale. – Din lat. poenalis, fr. pénal. Vezi definitia »

BILABIÁL, -Ă, bilabiali, -e, adj. (Despre consoane) La articularea cărora participă amândouă buzele. [Pr.: -bi-al] – Fr. bilabial. Vezi definitia »

ECUATORIÁL, -Ă I. adj. 1. de (la) ecuator, specific ecuatorului. ♦ zonă ~ă = zonă de circa 1⁰ grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului; climă ~ă = climat din zona ecuatorială, temperatură constant ridicată și pluviozitate abundentă; coordonate ĕ = sistem de coordonate prin care se determină poziția aștrilor în raport cu ecuatorul ceresc. 2. care împarte în două jumătăți. ♦ (biol.) placă ~ă = plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei. II. s. n. lunetă astronomică pentru observarea mișcării stelelor și determinarea coordonatelor lor ecuatoriale. (< fr. équatorial) Vezi definitia »

GENERÁL¹ s. m. 1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. général, rus. gheneral) Vezi definitia »

ALDURÁL s.n. (Tehn.) Bimetal format din plăci sau benzi de duraluminiu, rezistent la coroziune. [< al(uminiu) + dural(uminiu)]. Vezi definitia »