BENZÉN, benzeni, s. m. Hidrocarbură lichidă, incoloră, insolubilă în apă, extrasă din gudroanele cărbunilor de pământ sau din petrol, și care se folosește, ca decolorant, ca materie primă la fabricarea unor compuși organici etc. – Din fr. benzène. Vezi definitia »

FUMIGÉN, -Ă, fumigeni, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care, în contact cu aerul, produce fum abundent sau ceață. ◊ Lumânare fumigenă = tub care conține o substanță fumigenă folosită mai ales la camuflarea unui obiectiv militar. – Din fr. fumigène. Vezi definitia »

HELOCRÉN, -Ă adj. (despre izvoare) care apare în mlaștini cu debit mic; (despre organisme) care trăiește în asemenea ape. (< germ. helokrene) Vezi definitia »

PĂÍNJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »

-CRÉN elem. creno-. Vezi definitia »