TÁLĂ, tale, s. f. (Reg.) Adunătură gălăgioasă de oameni; ceată, mulțime. ♦ Gălăgie, larmă. ◊ Expr. A sta de tală = a sta la taifas. ♦ (Adverbial; adesea repetat, în forma tala) Încet-încet, haide-hai. – Et. nec. Vezi definitia »

VICONTÉSĂ s.f. Soție sau fiică a unui viconte. [Cf. fr. vicomtesse]. Vezi definitia »

MANTÍSĂ, mantise, s. f. Partea zecimală a unui logaritm. – Din fr. mantisse. Vezi definitia »

INCONSISTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de consistență de soliditate. 2. (log.) proprietate a unor expresii de calcul logic de a fi false în orice interpretare. (< fr. inconsistance) Vezi definitia »

ACRIDÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță organică de sinteză, folosită ca bază în industria coloranților antiseptici. [< fr. acridine]. Vezi definitia »