flocirea, flocirele s. f. (glum.) floare, floricică. Vezi definitia »

CHERESTEÁ, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și întrebuințat de obicei în construcție. 2. Fig. (Fam.) Construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă. ◊ Expr. N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală. – Din tc. kereste. Vezi definitia »

Societatea romaneasca aflata intr-un amplu proces de schimbare sociala este determinata sa acorde un interes deosebit si sa dovedeasca totodata responsabilitatea in gestionarea fenomenelor de devianta sociala. Vezi definitia »

ARGEÁ, argele, s. f. (Pop.) 1. Război de țesut. ♦ Nume dat celor două scânduri care unesc în sens transversal extremitățile războiului și pe care stau femeile când țes. 2. Mică construcție de scânduri în care se așază, vara, războiul de țesut. 3. Acoperiș. 4. Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte și de alta a unei plute, pentru a ține strânse lemnele care o compun. Vezi definitia »

cíce(a) adv. (înv.) aici. Vezi definitia »