Definita cuvantului funie
FÚNIE, funii, s. f. 1. Frânghie1. ◊ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ◊ Expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, dacă este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunși într-o situație extrem de dificilă. A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; fig. a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul. 3. (În sintagma) Funie de moșie (sau de pământ) = suprafață de teren de dimensiuni reduse, având de obicei forma unei fâșii înguste. 4. Împletitură din paie sau din talaș, utilizată la confecționarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Lat. funis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu funie
AGROPEDOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de sporire continuă a fertilității solurilor. [Gen. -iei. / < fr. agropédologie]. Vezi definitia »
GASTROENTEROLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază fiziopatologia aparatului digestiv. (< fr. gastro-entérologie) Vezi definitia »
străgălíe (-íi), s. f. – Disc, rotiță, care are diferite întrebuințări și aplicații, la capătul osiei carului, la masa olarului, la mașinile de gătit cu cărbune etc. – Var. stragalie, rastagalie. Ngr. τροχαλία „scripete” (cf. Diculescu, Elementele, 462, care se gîndește totuși la gr.). probabil alterat de contactul cu alte cuvinte care exprimă ideea de „rotunjime”, cf. ngr. στρογγύλος „rotund” (Cihac, II, 704), ngr. στραγγαλία „laț” (Scriban). Vezi definitia »
MONOGONÍE s. f. monogeneză (1). (< germ. Monogonie) Vezi definitia »
POSTPOZÍȚIE s. f. postpunere. (< fr. postposition) Vezi definitia »