ÎNÁLT, -Ă, înalți, -te, adj. 1. Care se ridică mult în sus; foarte ridicat. ◊ Frunte înaltă = frunte mare, lată. ♦ (Substantivat, n.) Înălțime. ♦ (Despre ființe) De statură mare. ♦ Care se găsește la înălțime (mare). 2. (Despre sunete) Ascuțit², subțire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau măsură mare. ♦ (Despre frecvență) Cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanței; superior; deosebit, important; distins, măreț. ◊ Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -ă adj.] – Lat. in altum. Vezi definitia »

ștatânvált, ștatânválți, s.m. (reg.) 1. unul dintre numele dracului. 2. șef, conducător. Vezi definitia »

CÉLALT pron. dem. m. v. celălalt. Vezi definitia »

asált (asálturi), s. n. – Atac decisiv. It. assalto (sec. XIX). – Der. asalta, vb. (a lua cu asalt; a deranja). Vezi definitia »

ÎNVÓLT, ÎNVOÁLTĂ, învolți, învoalte, adj. 1. (Despre flori) Cu petale multe și dese; bătut², înfoiat, bogat. ♦ (Despre păr, pene, coamă) Des, îmbelșugat, bogat. 2. Rotunjit, plin, umflat, înfoiat. [Var.: (înv.) învóltă adj.] – Lat. *invol(u)tus (< involvere). Vezi definitia »