trúșcă, trúște, s.f. (reg.) curcă. Vezi definitia »

prilăstitúră, prilăstitúri, s.f. (înv.) amăgire, înșelăciune; ademenire. Vezi definitia »

sútă (-te), s. f. – Numărul care urmează după nouăzeci și nouă. – Mr., megl. sută. Sl. suto (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 381), cf. bg., sb., cr., ceh., pol., rus. sto. Trecerea lui ŭ › u este greu de explicat, cf. Meillet, Bull. Soc. Linguist., XIX, 91 și Skok, Slavia, IV, 132, și i-a determinat pe unii cercetători să gîndească la o proveniență persană a cuvîntului rom. și nu sl. (G. Meyer, Alb. St., IV, 47). Este singurul numeral rom. de origine nelatină. Der. sutar, s. n. (sută, centenar; Arg., bilet de o sută de lei); sutaș, s. m. (centurion); sutălea (var. sutelea), num. ord.; sutime, s. f. (a suta parte; centenar); însuti, vb. (a multiplica cu o sută). Vezi definitia »

DILIGÉNȚĂ¹ s.f. Silință, sârguință. [< lat. diligentia, cf. fr. diligence]. Vezi definitia »

PRECÓMĂ s. f. sindrom care precedă coma¹, comă în cursul căreia conștiința se păstrează (în parte) trează. (< fr. précoma) Vezi definitia »