BONZ s.m. 1. Preot budist. 2. Personaj de o solemnitate ridicolă. ♦ (Fig.; ironic) Șef, lider, om influent într-un partid politic. [< fr. bonze, cf. port. bonzo < jap. bozu – preot]. Vezi definitia »

smaránz s.n. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

GABLÓNZ, gablonzuri, s. n. Cristal (1) special cu irizații, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabă ieftine; p. ext. obiect de podoabă care are asemenea cristale. [Pr.: gablonț] – Din n. pr. Gablonz. Vezi definitia »

BRONZ s.n. Aliaj de cupru cu unul sau mai multe metale, mai dur și mai rezistent decât cuprul, folosit în turnătorie. ◊ Epoca de bronz = epocă preistorică, corespunzătoare mileniului al II-lea î.e.n., caracterizată prin apariția și dezvoltarea uneltelor și armelor de bronz. ♦ Obiect, (spec.) statuie, statuetă de bronz. ◊ Caracter de bronz caracter tare, de neclintit. [< fr. bronze, it. bronzo]. Vezi definitia »

razvanz din AIUD Vezi definitia »