Definita cuvantului bocanc
bocánc (bocánci), s. m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s. m. (cizmar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bocanc
TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec. Vezi definitia »
ȚICLÍNC s. n. v. țicling. Vezi definitia »
ROBÁNC, robancuri, s. n. (Tehn.; reg.) Gealău. – Germ. Rauhbank. Vezi definitia »
FRANC2 s. n. portaltoi din sămânța soiurilor cultivate din aceeași specie cu altoiul. (< fr. franc) Vezi definitia »
ținc, țincuri, s.n. (pop.) cep la extremitatea unei scânduri care se îmbină cu altă scândură. Vezi definitia »