determinativ Vezi definitia »

OBSESÍV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. – Din obsesie. Cf. fr. obsessif. Vezi definitia »

REZOLUTÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care micșorează inflamația, care readuce la starea normală o regiune inflamată a corpului. [Cf. fr. résolutif]. Vezi definitia »

DEMARCATÍV, -Ă, demarcativi, -e, adj. De demarcație. – Din fr. démarcatif. Vezi definitia »

DISJUNCTÍV, -Ă adj. Care desparte, separă; care deosebește; (gram.) care marchează o opoziție între idei, unind totuși cuvintele între ele. ◊ Propoziție disjunctivă (și s.f.) = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care introduce o propoziție desjunctivă. ♦ (Log.; despre judecăți) In care se admit cu privire la același subiect note care se exclud între ele. [< lat. disiunctivus, cf. fr. disjonctif]. Vezi definitia »