cratiță, cratițe s. f. (înv., peior.) servitoare, bucătăreasă. Vezi definitia »

ȘTÁNȚĂ, ștanțe, s. f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stánță s. f.] – Din germ. Stanze. Vezi definitia »

tágmă (-me), s. f. – Clasă, corporație, breaslă, categorie. – Mr. tagmă. Ngr. τάγμα „ordine”, gr. modern „promisiune” (Tiktin; Gáldi 258). Sec. XIX. Vezi definitia »

COLECISTOLITIÁZĂ s. f. litiază biliară. (< fr. cholécystolithiase) Vezi definitia »

UREÍDĂ s.f. Compus derivat al ureei. [Pron. -re-i-. / < fr. uréide]. Vezi definitia »