socrioáră, socrioáre, s.f. (reg.) soacră, socrișoară, socriță, socruluță. Vezi definitia »

HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit¹. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură. Vezi definitia »

CORNÍȘĂ, cornișe, s. f. 1. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc., având rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: corníce s. f.] – Din fr. corniche. Vezi definitia »

RADIOTELEGRÁMĂ s.f. Telegramă transmisă prin radio; radiogramă (1). [Cf. fr. radiotélégramme]. Vezi definitia »

CATÉDRĂ s. f. 1. masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția. ◊ tron arhieresc instalat în biserica principală a unei eparhii. 2. post în învățământ, funcție de profesor. ◊ unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică. (< it. cattedra, lat. cathedra) Vezi definitia »