COLMATÁRE s. f. 1. acțiunea de a colmata; colmataj. 2. umplerea naturală a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui râu prin aluvionare. 3. lucrare de îmbunătățiri funciare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare, în scopul ridicării nivelului terenurilor joase, inundabile. 4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanică, în scopul micșorării porozității. (<colmata) Vezi definitia »

mescătoáre, mescătóri, s.f. (înv.) găleată, ciubăr. Vezi definitia »

CREȘTINÁRE s. f. Acțiunea de a (se) creștina și rezultatul ei. – V. creștina. Vezi definitia »

AUTODISTRÚGERE s. f. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul când nu și-au atins ținta. – Din auto¹- + distrugere (după fr. autodestruction). Vezi definitia »

DEFLORÁRE, deflorări, s. f. Acțiunea de a deflora. Vezi definitia »