CĂPRIOR (lat. capriolus) s. m. 1. Mamifer artiodactil, rumegător, răspîndit în toate pădurile de cîmpie și deal, mai mic decît cerbul (c. 1 m și 20-30 kg), cu blana roșcată vara și surie iarna, corp zvelt, picioare subțiri și agile, coarne pline, caduce; longevitate, 10-12 ani. Masculul căprioarei. 2. Fiecare dintre barele de lemn care susțin învelitoarea unui acoperiș și stratul-suport al acesteia (astereală sau șipci). Vezi definitia »

OSÂRDUITÓR, -OÁRE, osârduitori, -oare, adj. (Înv.) Sârguincios, zelos, osârdnic. [Pr.: -du-i-] – Osârdui + suf. -tor. Vezi definitia »

ÎNTREBĂTÓR, -OÁRE, întrebători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care întreabă, care exprimă o întrebare; interogativ. – Întreba + suf. -ător. Vezi definitia »

INSTAURATÓR, -OÁRE s.m. și f. Întemeietor, fondator. [Pron. -sta-u-. / < fr. instaurateur]. Vezi definitia »

EVACUATÓR s.n. Deversor destinat evacuării excedentare de apă. [Cf. fr. évacuateur]. Vezi definitia »