Definita cuvantului boiama
boiamá (-ále), s. f. – (Înv.) Șal, fular. Tc. boyama (Șeineanu, II, 56).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu boiama
SUBSUMÁ vb. tr. a include, a subordona o noțiune în sfera altei noțiuni mai largi. (< fr. subsumer) Vezi definitia »
ENTUZIASMÁ vb. tr., refl. a (se) însufleți, a (se) înflăcăra. (< fr. enthousiasmer) Vezi definitia »
DIAFRAGMÁ vb. tr. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumină care trec printr-un sistem optic. (< fr. diaphragmer) Vezi definitia »
SÓMA3 s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma) Vezi definitia »
BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer. Vezi definitia »